Începutul unei noi etape de transformare pentru UE

Detalii

Categorie: Actualitate

Publicat: 29 Martie 2017 09:57

Accesări: 763

Liderii Uniunii Europene s-au întâlnit la Roma, pe 25 martie 2017. O reuniune despre care s-a putut anticipa că va fi un nou moment de inflexiune istorică în Europa după 60 de ani de supranațio­nalism post-belic. Formal, procesul a început la Bratislava, în toamna anului trecut, când șefii de stat și de guvern au hotărât că Uniunea, în ansamblu, are nevoie de o dezbatere mai amplă pentru o reașezare structurală și de stabilire a direcției de urmat. Astfel, în septembrie 2016 primul summit, care trebuia să discute rezultatele referendumului ce a indicat dorința britanicilor de a ieși din UE, a devenit și ocazia de a lua în discuție, la modul generic, probleme structurale cu care se confruntă Uniunea. În ultima perioadă, UE a trecut prin situații-limită de sorginte deopotrivă internă și externă, cum ar fi criza financiară, criza migrației, problemele de securitate ca urmare a multiplelor atacuri teroriste din ultimii doi ani. La acest moment, încep să apară mesaje publice care dau unele orien­tări pentru subiectele impor­tante, așa cum este cel al cancelarului Angela Merkel, al ministrului de Externe austriac ori al comisarului pentru afaceri financiare, Pierre Moscovici. De altfel, există state precum Austria, care au dat deja indicii publice cu privire la zonele de interes major în negocierile viitoare. Spre exemplu, la sfârșitul lunii februarie 2017, pentru Viena erau deja stabilite ca esențiale impozitarea și distribuirea de drepturi, politica privind piața muncii, comerțul. Exemplul este relevant prin prisma faptului că Austria va deține preșe­dinția Consiliului UE în cel de-al doilea semestru al anului 2018, chiar înaintea României. Recent, și Parlamentul European a adoptat trei rapoarte care detaliază coordonatele pe care parla­mentarii europeni consideră că trebuie concentrate eforturile Uniunii pentru optimizarea impactului politicilor în care se implică. La 1 martie, Comisia Europeană a făcut publică viziunea sa privind viitorul Europei, numită Carta Albă privind viitorul UE, prin care propune cinci scenarii de luat în calcul pentru a continua proiectul european cu începere din anul 2025. În aceeași zi Franța și Germania au încurajat continuarea cu o Uniune „cu mai multe viteze”, iar în urma „mini-summit-ului” de la Versailles din 6 martie 2017, liderii german, francez, spaniol și italian au consolidat la unison susținerea pentru un ase­menea scenariu. De la momentul lansării1 (1Analiza a luat în calcul informa­țiile publice disponibile până la 13 martie 2017) au mai existat luări de poziție comune din partea statelor BENELUX și a statelor Grupului Vișegrad. Deznodământul primei reuniuni a șefilor de stat și de guvern după publicarea Cartei Albe a Comisiei, care a avut loc în 9-10 martie 2017, a dat unele indicii cu privire la cât de dificile vor fi negocierile acestui dosar. Nu este chiar obișnuit ca un Consiliu European să se finalizeze doar cu niște concluzii ale președintelui Consiliului European, nu cu concluzii ale Consiliului, cu atât mai mult cu cât motivul nu are legătură directă cu fondul textului, ci cu diferende politice.
Este de anticipat că în viitorul apropiat să se declanșeze celălalt front major de negociere la nivelul Uniunii, respectiv formalizarea activării art. 50 din Tra­tatul de Funcționare a Uniunii Euro­pene în vederea ieșirii Marii Britanii din UE. Nici în acest caz deznodământul nu este predictibil, având în vedere că este un proces care are loc în premieră absolută de la instituirea construcției europene, iar mediile de la Bruxelles recomandă să fie luat în calcul inclusiv scenariul în care nu se va ajunge la nicio concluzie în urma negocierilor dintre Londra și restul statelor membre alături de Uniune.
Așadar, în 25 martie la Roma liderii au demarat dezbaterile formale care ar trebui să ducă la soluții pentru problemele concrete care au pus la încercare în ultimii ani modul de funcționare al Uniunii, precum aspec­tele economico-financiare, echilibrul între drepturi și securitate ori pentru relația dintre nivelul național și cel european, dar - poate chiar mai important decât atât - pentru deficitul de credibilitate și de viabilitate al UE în ochii propriilor cetățeni. Nivelul actual de susținere, care oscilează între „mai multă Europa” („more Europe”) și tendințe de respingere a autorității supra-naționale a deciziilor luate la Bruxelles, a permis ascensiunea spectacu­loasă a tendințelor puternic naționaliste (pe alocuri extremiste) în unele state membre și vulnera­bilizează Uniunea atât prin prisma ambițiilor sale statutare, cât și ca actor global în actualul context internațional. Cât de bine a reușit contracararea argu­mentelor naționaliste vom avea ocazia să constatăm în cursul acestui an, când vor avea loc alegeri importante în Franța, Germania și Olanda. În plus, nu este exclus ca după Roma, la un moment dat, să se prefigureze o modificare a tratatelor. Cu cât Uniunea și-a mărit numărul de membri, cu atât mai des au fost modificate actele sale funda­mentale. O negociere obișnuită a unui act legislativ UE durează în medie doi ani, ceea ce va face ca în perioada următoare să se suprapună două procese de negociere de o complexi­tate extraordinară: unul fără precedent (ieșirea Marii Britanii din UE) și al doilea care prezintă noutate doar prin prisma circumstanțelor inedite (viitorul UE). În aceste condiții, chiar având în vedere că este vorba de o miză excepțională, dacă toți cei implicați împărtășesc caracterul urgent al negocierii, cel puțin teoretic ea ar putea fi definitivată până în 2020. Adică atunci când expiră actualul buget UE, exact la momentul potrivit pentru a demara un nou proiect politic pe alte coordonate.

 Delia Stănescu