1 August 2013 - 70 de ani de la Operaţiunea “Tidal Wave” (II)

avion-IAR-1Motto: "Nu  înţeleg  ca  un  inamic,  oricât  de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiască"

(Cpt. Av. Alexandru Şerbănescu, comandantul Grupului 9 Vânătoare, doborât în luptă aeriană cu Mustangurile americane la 18 August 1944, la Ruşavăţ)

 

Trecerea graniţei României s-a realizat începând cu ora 13.08, la 150 de metri altitudine. După două minute, s-a dat alarma aeriană pentru apărarea pasivă, începându-se camufla­rea cu ceaţă arti­ficială a zonei petrolifere. După încă opt minute, s-a dat ordinul de decolare pentru aviaţia de vânătoare. Totuşi, ceea ce nu au ştiut comandanţii români şi germani, a fost altitudinea de zbor a bombardierelor, ceea ce a dus la urcarea, în mod eronat, a celor 57 de avioane de vânătoare germane şi române (Messers­chmitt Bf 109 G-2, IAR-80 şi Messerschmitt Me 110) la altitudinea de 5000 de m în vederea intercep­tării şi anga­jării inamicului. Însă nici americanii nu au fost feriţi de greşeli: grupul 376 avea ca punct iniţial (punctul în care se făcea ultimul viraj pentru axare cu ţinta) oraşul Floreşti. Dintr-o eroare de navigare, oraşul Târgovişte a fost confun­dat cu Floreştiul, iar formaţia americană a virat către Bucureşti, pierzând elementul surpriză al raidului şi ratând complet direcţiile şi obiectivele de bombardat (pentru care fusese antrenată pe o machetă la scară a Ploieştiului construită în deşertul nord-african).
În această situaţie, celelalte grupuri de bombardament (98, 44 şi 389), care nu mai aveau contact cu grupul 376, au reuşit să mai recupereze din timpul pierdut. Acestea au fost supuse atacurilor aviaţiei de vânătoare româno-germane, precum şi tirului tunurilor antiaeriene. Din punct de vedere al defensivei antiaeriene, strategii ameri­cani sub­evalua­seră zona petroli­feră, iar echipajele bombardierelor au fost cele care au simţit pe propria piele această gravă eroare, atunci când au intrat în bătaia tunurilor automate de calibrul 20 mm. Artileriştii antiaerieni şi-au făcut din plin datoria, chiar sub focul dezlănţuit de mitralierele de 12,7 mm cu care erau echipate Liberatoarele, provocându-le acestora pierderi grele. Din acest punct de vedere, s-au remarcat şi servanţii tunurilor Krupp calibru 88 mm (cunoscute în epocă sub numele de "Acht-Acht"), aceştia efectuând trageri aproape la orizontală pentru nimicirea formaţiilor inamice de bombardament.
avion-IAR-2Decolaţi începând cu orele 13.18, piloţii români şi germani au patrulat în sector, la 5000 de m altitudine, până în jurul orelor 14.00, luând primul contact cu inamicul la 14.05, în timp ce Ploieştul era atacat cu începere de la 13.55, din cauza ordinelor contradictorii şi haosului creat la sol. Cu toate acestea, Grupul 6 Vână-toare, decolat de pe aerodromul Pipera, a luat contact ceva mai devreme (ora 13.50) cu unităţile inamice care zburau la 100 de metri altitudine (376th BG), în zona Crivina-Buftea-Periş. După ce s-au lămurit asupra înălţimii la care evoluau bombardierele, piloţii de vânătoare s-au lansat în atacuri ucigătoare asupra valurilor de „camioane" (codificare utilizată pentru bombar­diere) care afluiau către obiectiv. Deşi altitudinea joasă reprezenta o problemă, piloţii români au contat pe manevra­bilitatea aeronavelor IAR-80A/B/C şi Bf 109 avute în dotare, pentru a ataca formaţiile americane. Dezavan­tajul a fost reprezentat de armamentul IAR-urilor: avioanele IAR-80A/B, primele înarmate cu şase mitraliere Browning FN cal. 7,92 mm, iar cele din urmă cu patru mitraliere Browning FN cal. 7,92 mm șşi două mitraliere Browning FN cal. 13,2 mm, nu puteau înfrânge un Liberator decât dacă reuşeau să plaseze o rafală lungă trasă de la distanţa de convergenţă către rezervoarele de com­bus­tibil din zona încastrării aripii (deoarece proiectilele nu străpun­geau sau străpungeau cu mare greutate blindajele), faţă de varianta IAR-80C, înarmată cu aceleaşi patru mitraliere de calibrul 7,92 mm, dar șşi cu două tunuri Ikaria (licenţă Oerlikon) de calibrul 20 mm. Grupul 6 Vânătoare (IAR-80), împreună cu Escadrila 45 Vânătoare (Târgşor, IAR-80C, cdt. Dan Vizanty), Escadrila 53 Vânătoare (Mizil Bf 109 G-2, Cpt. Av. Lucian Toma) şi Escadrila 51 Vânătoare de Noapte (Avion Me-110), atacând vitejeşte, cot la cot cu camarazii germani din JG. 4 de la Mizil, au dispersat, în focul intens al apărării antiaeriene, formaţiile americane, cu următoarele victorii: Slt. Av. Cristu I. Cristu, Esc. 45 Vt., 1 B-24 (Scroviştea); Lt. Av. Ion Bârlădeanu, Esc. 45 Vt., 2 B-24 (V. Bilciureşti, NE. Conţeştii de Sus); Adj. Stag. Av. Ioan Nicola, Esc. 45 Vt., 1 B-24 (S. Ogrezeni); Lt. Av. Carol Anastasescu, Gr. 6 Vt., 2 B-24; Adj. Av. Aurel Vlădăreanu, Gr. 6 Vt., 1 B-24 (E. Ploieşti); Adj. Av. Gheorghe Cocebaş, Gr. 6 Vt., 1 B-24 (lovit în zona motorului, Adj. Av. Cocebaş a fost nevoit să aterizeze forţat la Videle, cu IAR-ul 80A „139").
Victorii au obţinut şi cei patru piloţi din patrula de alarmă a Escadrilei 53 Vânătoare, decolaţi de la Mizil: Of. Ech. Av. Ioan Maga (doboară 1 B-24 la Brătuleşti, dar se întoarce la aerodrom cu Bf-ul ciuruit de rafalele americani­lor), Adj. Av. Dumitru Encioiu (doboa­ră 1 B-24 la Titu-Albeşti, motorul îi dă rateuri şi aterizează forţat la Pipera), Slt. Av. Flaviu Zamfirescu (1 B-24 avariat) şi Adj. Av. Nicolae Scully, căruia arma­mentul îi face probleme şi nu reuşeşte să angajeze niciun inamic, fiind martor la lupta aeriană.
Interesantă este povestea victo­rii­lor locotenentului Anastasescu, care făcea parte din Grupul 6 Vânătoare: decolând cu IAR-ul 80B „222", dotat cu aripa de anvergură mică (IAR-80B avea anvergura aripii mărită la 11 metri, de la 10,5 metri, dar nu toate avioanele aveau montate aripile noi), acesta a atacat un B-24 pe care l-a doborât. S-a concentrat, apoi, pe atacarea altui bombardier, dar, în degajarea de după atac, a fost lovit şi incendiat. Încercând să capete altitudine pentru a putea sări cu paraşuta, s-a pomenit pe curs de coliziune cu alt bombardier. Abordajul nu a mai putut fi evitat. Ca prin minune, pilotul român a scăpat cu viaţă, căzând într-o căpiţă de fân, lângă rafinăria „Vega", de unde a fost recuperat şi trimis de urgenţă la spital.
Terminarea atacului s-a realizat către orele 18.30. Pentru bombardierele care au scăpat din infern, urma lungul drum spre casă, presărat cu atacurile Bf-urilor germane de deasupra Greciei. Au lăsat în România 35 de epave, căzute pradă focului nimicitor al artileriei antiaeriene şi aviaţiei de vânătoare, plus încă 15 care au fost nevoite să abando­neze misiunea pe traiectul de întoarcere la bazele din nordul Africii, din cauza diverselor avarii suferite în luptele de deasupra Ploieştiului. Din punctul de vedere al daunelor aduse rafinăriilor, acestea nu au pus în mare pericol produc­ţia românească de petrol, deşi numărul de bombardiere necesar pentru distrugerea fiecărei ţinte fusese apreciat corespun­zător de către planificatorii raidului.
În consecinţă, Ploieştiul nu a fost distrus...
România avea să traverseze vara de foc a anului 1944. Atunci, puţini, împotriva unui inamic superior tehnic şi numeric, piloţii români au apărat cerul patriei indiferent de consecinţe. Parte din cei victorioşi la 1 August 1943, au căzut sub rafalele Mustangurilor ameri­ca­ne. Important este faptul că au decolat de fiecare dată, deşi ştiau bine că era posibil ca acea decolare să fie ultima...

Bibliografie

Dan ANTONIU, George CICO, Vânătorul IAR-80. Istoria unui erou necunoscut., Ed. MODELISM, Bucureşti, 2000;

Eugen STĂNESCU, Gavriil PREDA, Iulia STĂNESCU, Războiul petrolului la Ploieşti, Ed. PRINTEURO, Ploieşti, 2003;

Valeriu AVRAM, Alexandru ARMĂ, Infern deasupra Ploieştiului. Bombarda­mentul american de la 1 august 1943, Ed. Militară, Bucureşti, 2012;

Jay. A. STOUT, Fortăreaţa Ploieşti. Campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler, trad. Mihai Dan Pavelescu, Ed. Meditaţii, Bucureşti, 2010

Radu BRÂNZAN, The I.A.R. 80 & I.A.R. 81. Airframe, Systems & Equipment, SAM Publications, U. K., 2011.

http://www.worldwar2.ro/arr/?language=ro&article=338

https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Tidal_Wave (foto)

http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=1066 (foto)

http://www.ipmsstockholm.org/magazine/2005/01/stuff_eng_profile_iar80.htm (foto)

http://www.virtualarad.net/orizont_aviatic/august_2003/articol1/poza5.jpg

http://www.worldwar2.ro/forum/uploads/post-2-1103017279.jpg

http://wp.scn.ru/en/ww2/f/33/12/0

Gheorghe Crăciunescu