Artistul Gabriel Cilincă de la Serviciul Informare şi Relaţii Publice al Poliţiei Capitalei

Detalii

Categorie: Pasiuni

Publicat: 06 Februarie 2014 14:45

Accesări: 1681

La Galeria Cadrelor M.A.I., vreau să vă prezint un om care pare a întruchipa cel mai bine definiţia destinului, cu toate nuanţele pe care aceasta le presupune. Este vorba despre colegul nostru Gabriel Cilincă, agent la Serviciul Informare şi Relaţii Publice din Poliţia Capitalei. Vorbind cu el mi-am dat seama că viaţa ne poate surprinde, în mod plăcut,  la orice vârstă şi în orice moment.

Jucător de rugby, poliţist, dar şi actor... Gabi  şi-a trăit prima parte a vieţii pe terenul de rugby. Sportiv de performanţă timp de 18 ani (campion atât la juniori, cât şi la seniori), actualul nostru coleg şi-a asigurat existenţa în acest fel până în momenul în care un accident stupid, la antrenament,  i-a schimbat cursul vieţii.
Forţat de împrejurări, el a fost nevoit să îşi „recon­figureze traseul", lucru deloc uşor atunci când implicarea în vechea meserie a fost totală. Cu rabdare însă, dar şi cu puţin ajutor din partea destinului, Gabi câştiga, în 2006, un concurs pentru agenţi de poliţie cu recrutare din sursă externă. În acest fel rugbystul Gabriel Cilincă ajunge poliţistul Gabriel Cilincă.
Şapte ani mai tarziu şi după multe insistenţe, o prietenă de familie îl invită, alături de soţia sa, la un work-shop de teatru. A participat la această întâlnire mai degrabă de dragul acelei prietene şi mai puţin din convingere. Cum nimic nu este întamplător, la work-shop l-a cunoscut pe actorul Ninel Petrache care l-a fascinat şi l-a pus pe gânduri. Acela a fost momentul de debut al descoperirii propriilor valenţe artistice şi în acest fel, poliţistul Gabriel Cilincă ajunge actorul Gabriel Cilincă. Să nu mă înţelegeţi greşit! Gabi nu a renunţat la munca de poliţie, ci a ales să transforme acest hobby în ceva mai mult, în a doua meserie, poate chiar a doua casă. A ales poate şi ajutat puţin de acel destin despre care vorbeam anterior pentru că, să fim serioşi, mulţi oameni joacă în diverse piese de teatru şi nu au şansa să fie remarcaţi de regizori şi distribuiţi în alte roluri. El a fost remarcat şi i s-a propus să joace în continuare, lucru pe care l-a făcut şi îl face inclusiv acum.

Gabi Cilincă poate reprezenta un model în viaţa fiecăruia dintre noi. Înainte să îl cunosc pe Gabi vroiam să îl întreb dacă nu cumva implicarea în această activitate extraprofesională îi afectează viaţa de familie, pentru că teatrul necesită timp, concentrare, dedicare şi dăruire. Pe parcursul discuţiei însă, parcă îmi răspundea la această întrebare fără să i-o fi adresat. Gabriel Cilincă nu vorbea niciodată la singular atunci când povestea despre tot ceea ce făcea în afara programului de lucru. Întotdeauna făcea referiri la plural, în orice astfel de conversaţie era prezentă şi soţia lui pe care, deşi nu o cunosc, am început să o îndrăgesc din felul în care colegul meu vorbea despre ea. Atunci am înţeles că, de fapt, teatrul nu le afectează negativ viaţa de familie, aşa cum credeam eu iniţial, ci îi dă culoare, o înfrumuseţează. Sceptică de felul meu, am crezut că este vorba de o relaţie aflată abia la început şi acest scepticism al meu m-a determinat să îl întreb de cât timp sunt împreună. Răspunsul a venit simplu, de o naturaleţe care m-a năucit: „de 11 ani". Mă plec în faţa acestor oameni şi îi admir pentru că au învăţat să îşi trăiască viaţa atât de frumos!

"Eu mă urăsc că nu-s ca ei/ Eu îi iubesc că nu-s ca mine". Pentru că, aşa cum spuneam la început, întreaga poveste a vieţii lui mi s-a părut întruchiparea destinului, l-am întrebat pe Gabi ce părere are, dacă el crede în coincidenţe. A negat şi mi-a citat din „Profeţiile de la Celestine", scrise de James Redfield, care susţinea că nu există coincidenţe, ci doar sincronicităţi. Îşi amintea cu drag cum, la vârsta de 14 ani, a primit în dar o poezie înrămată a lui Ion Minulescu, „Cântecul nebunului", poezie care a devenit motto-ul vieţii lui: „Eu mă urăsc că nu-s ca ei/ Eu îi iubesc că nu-s ca mine". Să fi fost o simplă întâmplare?...

Dacă aveţi cunoştinţă despre colegi de-ai noştri care, prin ceea ce au realizat în plan profesional sau extra­profesional, merită să intre în Galeria cadrelor M.A.I., vă rog să mă contactaţi la numărul de telefon 0722.572.388.
Cu deosebit respect pentru colegii mei,
 

Adina Maftei
Director Centrul Cultural al M.A.I.