Autoapărarea - între necesitate şi legalitate
- Detalii
- Categorie: Sport
- Publicat: 20 Februarie 2014 11:57
- Accesări: 1236
Lovitura circulară cu pumnul spre înainte - [Seiken]-mawashi-tsuki. Lovitura circulară cu pumnul spre înainte, chiar dacă nu face parte din grupa tehnicilor de atac directe - este una dintre cele mai uzuale şi eficiente tehnici de lovire cu ajutorul braţului, folosită în mod frecvent atât în lupta sportivă, cât şi în cadrul tehnicilor de autoapărare. Este executată - de cele mai multe ori - în mod reflex, motiv pentru care o recomandăm spre studiere după lovitura directă spre înainte.
Deplasarea braţului pe o traiectorie circulară, coroborat cu folosirea corespunzătoare a întregii musculaturi de pe partea executării loviturii (musculatura braţului, umărului, spatelui, musculatura din zona pelviană) asigură acestei tehnici o eficacitate sporită. Tehnica în sine comportă următoarele caracteristici:
• oportunităţi: folosită sub formă de combinaţii cu încă una sau mai multe tehnici de lovire identice sau diferite, ca tehnică de contraatac sau atac simultană sau imediat după executarea blocajului, în situaţii de prindere în care cel puţin un braţ este liber etc, lovitura circulară de braţ – „croşeul", mai uzual – este o tehnică accesibilă, care trebuie să facă parte din bagajul tehnic destinat autoapărării pe care trebuie să-l posede orice persoană care lucrează în condiţii speciale şi, în general orice persoană preocupată de sfera autoapărării personale.
• arma folosită: proeminenţa metacarpiană a degetelor arătător şi mijlociu;
• poziţia de execuţie: orice poziţie stabilă;
• mecanismul de execuţie: dintr-o poziţie fermă, se lansează pumnul spre zona vizată pe o traiectorie circulară, continuu ascendentă - simultan cu răsucirea progresivă, finalizată în momentul impactului cu o uşoară torsionare a trunchiului spre direcţia loviturii asigurând creşterea eficacităţii tehnicii.
• greşeli frecvente:
- arma nu este formată corect, adică se loveşte cu toată suprafaţa pumnului;
- se înclină (în loc de răsucire) corpul spre direcţia opusă, apărând astfel un autodezechilibru nerecomandat;
- se execută armarea braţului implicat în acţiune pe o traiectorie largă, creând astfel posibilitatea unei interceptări uşoare (distanţa parcursă până la ţintă fiind mai mare, adversarul are suficient timp pentru a elabora contraatacul);
- privirea este îndreptată spre partea inferioară a corpului adversarului, în loc să-l „învăluie";
- braţul opus - care nu participă la acţiunea de lovire - este depărtat de corp, necontrolat;
- nu se pivotează - uşor - pe pingeaua piciorului de pe partea loviturii etc.
În numărul următor vom trata două tehnici de lovire cu ajutorul piciorului. Acestea sunt accesibile chiar şi unui executant cu o condiţie fizică mediocră, eficiente şi mai ales, crează premiza unui transfer pozitiv asupra sistemului psiho-fizic, influenţând atât calităţile motrice cât şi capacităţile coordinative atât de necesare în cadrul activităţilor specifice personalului M.A.I. şi nu numai.
Comisar şef dr. Doru Galan
7 Dan Ju-jitsu