Interes pe Centrul Istoric

Politie-control-taxiSunt aşezate în şir indian pe Splaiul Independenţei, lângă Centrul istoric. Rând pe rând, pornesc în cursă. Câte unul iese din coloană, în reproşurile celorlalţi. E clientul lui, l-a adus de-acasă şi tot cu el pleacă. Printre luminile nopţii, "termitele" galbene împânzesc oraşul. Întunericul face haosul mai puţin observabil. Nu doar patronii teraselor fac bani. Şi ei, taximetriştii, îşi rotunjesc veniturile. Mai mult sau mai puţin corect.
"... Nu merg până la Kogălniceanu. Nici benzina n-o scot. Duceţi-vă pe jos..."
Refuzaţi şi supăraţi, cei doi pornesc, sprijinindu-se unul pe celălalt, spre cuibuşorul lor. Aproape vociferând, taximetristul rămâne pentru altă cursă, chiar lângă indicatorul care interzice... da' ce mai contează, clientul să vină. Şi el, şi alţii îşi văd liniştiţi de treabă, până când îi "deranjează" cineva cerându-le socoteală. Tot mai dese sunt reclamaţiile din Centrul Istoric. Refuzuri de comenzi, preţul pe kilometru, dialoguri "savuroase" şi reguli de circulaţie nerespectate. Toate acestea sunt consemnate, aproape seară de seară, în procese verbale de către poliţişti.

Şmecherii cu aparatul
Dacă legea cere doi ani vechime în ale şofatului, prin şcoala vieţii au trecut mai toţi. Citesc clientul din prima clipă, ştiu dacă-l pot "face". Uneori, se înţeleg la bani, iar singura problemă rămâne ca becul verde să fie aprins pe plafon. Ce face aparatul? E lucrat, merge în gol. Viza metrologică îl dă OK, dar "meşterul" ştie unde să umble ca să nu contabilizeze decât pe ecran, în scripte, ba. Alteori, "aleargă" mai ceva ca maşina, zece kilometri fac cât o sută, în lei. Străinii şi cei veniţi din alte oraşe sunt pradă sigură. Păi, e bine? Reclamaţiile s-au înmulţit, iar oamenii legii sunt uluiţi de tehnica negocierii şi de inventivitatea "metrologică" a şoferilor de taxi.

Mircea Stoian