Poliţist şi om, om şi poliţist

Detalii

Categorie: Poliție

Publicat: 08 Octombrie 2013 09:04

Accesări: 1698

      În urmă cu peste 30 de ani, undeva în nordul României la poalele Munţilor Ţibleş, în comuna Suciu de Sus, Maramureş, mai marele „garnizoanei" era un băiat tinerel, sergentul major TEODOR BUDA. La prima vedere cititorul poate spune: ... „era un şef de post ca oricare altul, într-o comună de la munte" – da, s-ar putea spune şi aşa, însă vrerea mea este să-l fac pe cititorul OM să vadă şi să înţeleagă mai mult decât pot transmite slovele prin cerneluri...!

Şi totuşi Suciu de Sus, nu era şi nu este orice garnizoană, dacă ne aducem aminte doar de unul dintre înaintaşii care au comenduit acolo, ATANASIE MOŢ-DÂMBUL. Marele erou a condus Revoluţia din 1848 în zonele Lăpuş - Someş la rugămintea lui AVRAM IANCU. De la Suciu de Sus, în 23 octombrie 1848, a dat o proclamaţie, iar prin cele şapte puncte din conţinut făcea un apel la echilibru între români şi unguri.

... Şi totuşi TEODOR BUDA nu era orice poliţist, înainte de toate era OM în toate ale vieţii echilibrate şi coleg de frunte în activitatea profesională. Îmi revine în memorie o frază din cele „10 porunci" adaptate atât de convingător de către OCTAVIAN PALER, într-una din lucrările sale, „Viaţa pe un peron", „Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime"...!, TEODOR BUDA îşi aparţinea în întregime, însă mai tot timpul zilei şi nopţii aparţinea altora, mai mult lor, oamenilor pentru care lucra şi cu care lucra.

Dacă l-ai fi întâlnit pe „TODORUC" cum îi spunea satul de-a lungul şi de-a latul lui, venind din afară ai fi spus că era preot, învăţător, om al drumurilor, om al oamenilor, puteai să-l încadrezi în multe categorii profesionale, dar cea care îi venea la mărime cel mai bine era haina OMENIEI... tot mai greu de purtat de către multă lume...?!

Într-o altă poruncă, a şasea, marele Octavian Paler spunea „Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim..." În „TODORUC" nu era pustiu niciodată, EL era vesel mereu şi din veselia lui dădea mereu şi altora, zâmbea mai mult şi decât oamenii care nu erau poliţişti, ori este bine ştiut cât bine face omului în general descreţirea ridurilor frunţii apăsate de viaţă. EL avea capacitatea de a-şi umple golurile clipelor vieţii, sfătuind omul în bine, dând bineţe el primul tuturor, transmiţând din privirea-i sinceră şi altora, căci şi ochii ca şi zâmbetul spun multe...!, sau citind o carte pentru că la el în casă praful nu avea timp să se aşeze pe filele cărţilor sau pe coperţile lor.

SUCENII, LĂPUŞENII, MARAMUREŞENII, COLEGII, toţi cei care l-am cunoscut pe TEODOR BUDA avem de ceva săptămâni un gol mare în suflet odată cu plecarea lui pe calea cea luminoasă spre grădina DIVINULUI CREATOR. Are nevoie şi DUMNEZEU acolo sus, de cât mai mulţi oameni buni.

Familia sa frumoasă: AURENŢA cu care a trăit în armonie, fiicele OFELIA-GABRIELA şi ANA-MARIA-MIHAELA, pe care le-a crescut şi educat atât de frumos vor avea în fiece moment al viitorului o uşă deschisă din partea noastră, a tuturor, în amintirea lui „TODORUC" şi pentru ele care trăiesc în comunitatea mică şi mare din România. Le suntem alături cu gândurile noastre, cu sufletele noastre, le suntem alături în toate, la bine şi greu.

Să-i fie pulberea ţărânii uşoară, să aibă un drum uşor spre planurile astrale şi să zâmbească la fel şi acolo, în CER ...!

SUCENII nu te vor uita niciodată...!

Cu adâncă tristeţe,

NELU POP

ÎNDURERATĂ FAMILIE, ONORATĂ ASISTENŢĂ, DRAGI COLEGI ŞI PRIETENI

Viaţa ne pune uneori în faţa unor momente de răscruce, de mare încordare şi suferinţă, cărora cu greu le putem face faţă, dintre care pierderea fiinţelor dragi sunt cele mai dureroase.

Cu inimile îndurerate de cele mai profunde sentimente de compasiune, suntem aici pentru a aduce un ultim omagiu celui care a fost plutonier adjutant şef (r) BUDA TEODOR, dispărut dintre noi, la doar 63 ani, vârstă la care majoritatea dintre noi făurim proiecte pentru familiile noastre.

O moarte fulgerătoare l-a luat dintre noi pe cel care a fost un coleg admirat şi stimat, un prieten al tuturor.

Plutonierul adjutant şef BUDA TEODOR, s-a născut la data de 18.06.1950, în localitatea Ungureni, jud. Maramureş, fiind unul din cei 4 copii ai familiei IOAN şi ANA BUDA.

În anul 1966 a absolvit şcoala generală din oraşul Târgu Lăpuş, după care a urmat şi absolvit, în anul 1970, cursurile Şcolii Profesionale de Căi Ferate din municipiul Satu Mare.

După absolvirea Şcolii Profesionale s-a angajat ca sudor la Autobaza Transport Auto Târgu Lăpuş unde a lucrat pana în luna octombrie 1970 când a fost încorporat la U.M. 01326 Oradea, iar în februarie 1972 a fost trecut în rezervă.

După îndeplinirea stagiului militar s-a reîncadrat ca sudor la Autobaza Transport Auto Târgu Lăpuş, unde lucrează până în anul 1974 când a fost selecţionat şi trimis să urmeze Şcoala Militară de Subofiţeri de Poliţie Câmpina, cu durata de 2 ani.

Tot în anul 1974 s-a căsătorit cu POP AURENŢA, iar din căsătoria lor a rezultat două fete: OFELIA-GABRIELA şi ANA MARIA-MIHAELA.

La absolvirea Şcolii de Subofiţeri, respectiv august 1976 a fost repartizat la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş unde a lucrat ca ajutor şef de post la Posturile Comunale de Poliţie Petrova şi Ulmeni, subofiţer sectorist la Poliţia Oraşului Baia Sprie, subofiţer operativ la evidenţa populaţiei din cadrul Poliţiei Oraş Târgu Lăpuş, apoi şef post la Posturile de Poliţie Comunale Suciu de Sus şi Coroieni iar din anul 1994 şi până în anul 2001 când a ieşit la pensie a fost subofiţer în cadrul Poliţiei Oraş Târgu Lăpuş.

În ziua de 19.09.2013, o moarte fulgerătoare l-a răpus în timp ce se afla la domiciliul său din localitatea Târgu Lăpuş, lăsând în urmă pe soţia sa şi pe cele două fiice cu familiile acestora.

În întreaga sa activitate a dovedit responsabilitate, iniţiativă şi pricepere în muncă, remarcându-se prin cinste şi corectitudine, iar pentru rezultatele deosebite obţinute a fost apreciat de şefii nemijlociţi şi conducerea unităţii numai cu calificative de „Foarte bun". De asemenea, a fost avansat odată înaintea expirării stagiului minim în grad, recompensat cu sume de bani şi i s-a conferit Ordinul „Meritul Militar" clasa a III-a pentru 15 ani, clasa a II-a pentru 20 de ani şi Brevetul „În Serviciul Armatei" pentru XXV ani de activitate.

Modestia şi bunul simţ care l-au caracterizat au făcut din el omul care a ajutat pe oricine îi stătea în putinţă, omul care nu s-a plâns de greutăţile vieţii şi muncii noastre, de vicisitudinile serviciului militar, căutând căi şi mijloace pentru depăşirea lor.

A muncit cu abnegaţie şi sacrificii, ataşament şi dăruire, în cei peste 25 de ani de activitate desfăşuraţi în cadrul Ministerului de Interne, fiind prezent la datorie indiferent de oră, zi sau noapte, pe soare sau pe frig, reuşind să-şi îndeplinească corect şi la timp toate sarcinile profesionale.

Ne sunt încă vii în memorie momentele de muncă şi viaţă alături de colegul nostru BUDA TEODOR, dar despre toate acestea suntem nevoiţi să vorbim la trecut.

Ne plecăm cu tristeţe capetele, semn de ultim omagiu pentru cel care a fost colegul şi prietenul nostru - plutonier adjutant şef BUDA TEODOR. Stimată şi îndoliată familie, împărtăşim cu toţii imensa tristeţe şi durere pe care o simţiţi la despărţirea definitivă de cel care v-a fost soţ şi tată iubitor. Într-o asemenea împrejurare cuvintele sunt prea mici şi neînsemnate pentru a vă alina suferinţa.

Vă rog să-mi permiteţi ca în numele tuturor colegilor şi a conducerii inspectoratului, să vă adresez sincere condoleanţe şi să vă asigur de profunda noastră compasiune. Vom rămâne în continuare alături de dumneavoastră şi vom face tot ceea ce este posibil pentru a vă alina marea durere, iar amintirile care ne leagă de colegul nostru le vom păstra neşterse, aşa cum l-am cunoscut.

BUNUL DUMNEZEU SĂ-L IERTE

ŞI SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!